Ana și Bogdan aleargă veseli printre copăceii din curtea blocului. Puțini copii au curte la bloc. Recunoscători pentru acest privilegiu, ei au plantat, împreună cu tatăl lor și cu ceilalți locatari ai blocului, pomi, flori și anul trecut un brăduț care ,anul acesta, așteaptă să fie ornat de Crăciun.
-Chiar dacă eram mic, anul trecut am observat că ceilalți brăduți erau frumos împodobiți cu globulețe, ghirlande, în timp ce eu nu am avut nici o podoabă!
Anul acesta vreau și eu să fiu ornat și admirat, de Crăciun! Mă aude cineva?
-Te aude, te aude! Chiar acum, Ana și Bogdan se gândesc la tine.Uite-i, te privesc de sus, de pe balcon , în timp ce Ana zice:
-Pare cam trist brăduțul nostru, eu zic să ne îmbrăcăm bine și să mergem să îl îmbrățișăm!
– Să mergem! aprobă Bogdan.
Vremea e înnourată și cerul pare că vrea să îmbrățișeze pământul. Norii se lasă tot mai jos până când se rup în bucăți mici de zăpadă care se topesc pe obrajii îmbujorați ai celor doi copii.
-Oooo, îngerii lui Doamne-Doamne își scutură aripile și în drumul lor către Înalt ne trimit și nouă bucăți de lumină și bucurie! Ce frumos, ninge!
Cei doi copii se învârt bucuroși, printre fulgii de nea, fredonând un cântecel despre fulgii de nea:,, fulgi de nea de nea, cad din cer…,,
-Bogdan, se apropie sărbătorile de iarnă, hai să ornăm brăduțul!
-Hei, ați uitat de mine? pare să întrebe brăduțul care privește cu admirație către copii și totodată cu părere de rău că nu poate lua parte la dansul lor.
Parcă ghicindu-i gândul Bogdan zice:
– În curând o să vină Moș Crăciun, propun să împodobim brăduțul, e o zi numai bună pentru asta! Ce zici Ana?
– De acord, dar mai întâi să îl îmbrățișăm!
– Și cum o să facem asta? întreabă Bogdan, privind îngrijorat acele verzi și ascuțite ale brăduțului.
– Ne prindem de mâini și îl încercuim! Hai, că putem!
Sfios, brăduțul tremură de emoție în îmbrățișarea celor doi.
-Uau, ce fericit sunt, n-am știut că o îmbrățișare e dătătoare de atâta pace și bucurie! își zice brăduțul.
-Ce bine mă simt! zice și Bogdan. Brăduțul cu verdele lui tainic, pare că face minuni. Simt, așa, o energie și o bucurie pe care aș vrea să o împărtășesc cu tot ce e în jur!
Urcă amândoi repede în apartament, de unde mama îi urmărise, admirându-i de la fereastră.
-Mama, mama…
-Știu, știu vreți ornamentele pentru brăduț, dar nu e prea devreme? Mai sunt două săptămâni până vine Moș Crăciun!
-Nu ,nu e devreme, vrem să ne bucurăm cât mai mult de brăduț!
-Bine, de acord, dar nu uitați că urmează să împărtășiți bucuria împodobirii brăduțului cu ceilalți copii din bloc!
-N-am uitat! zic cei doi și, în timp ce coboară, își strigă partenerii de împodobit:
-Andrei, Rareș, Teodora, Raluca, Mihnea, Adela, hai coborâți, veniți să împodobim brăduțul!
Era duminică și toți cei strigați erau acasă. Au răspuns apelului, coborând fiecare cu câte ceva de ornat brăduțul.
-Uite aici un globuleț, mai ia unul, ce isteț! Uite și un clopoțel, o ghirlandă și un cățel! Da, da, o cățelușă, dând din coadă, privește uimită veselia din jurul brăduțului.
Ajutați de unul dintre părinți au pus și instalația cu becuri multicolore.
– Acum că s-a înserat și pentru că suntem toți aici, aprindem beculețele? întreabă unul dintre copii.
-Daaa, vrem! răspund nerăbdători copiii.
-Spectaculos, ce frumos, magnific și tot felul de alte mirări țâșnesc de la balcoanele blocului și din jurul brăduțului.
-O brad frumos, o brad frumos/ Cu cetina tot verde! se aude cântând.
Copiii s-au bucurat, au cântat, s-au îmbrățișat și cu greu s-au dat duși în casă. Au adormit însă fericiți, unii dintre ei au visat brăduțul, alții pe Moș Crăciun, îngerași, cadourile mult așteptate…
A doua zi de dimineață, stupoare:
-Unde-s ornamentele, oare? Au mai rămas doar câteva, în vârful brăduțului! Cine a dezîmpodobit bradul? întreabă Ana.
-Eu nu plec la grădiniță, până nu dezleg enigma! zice Bogdan ,privind brăduțul ciufulit , care pare tare dezamăgit.
Ce-i drept nici nu a fost greu de dezlegat misterul: urmărind rămășițele ornamentelor împrăștiate în jur, Bogdan a dat repede de urma făptașului. Cine credeți că a comis o așa faptă? S-auzim!
Sigur, da, da , cățelușa care participase cu uimire la împodobirea bradului! A cărat tot ce a putut în adăpostul ei, unde, doi cățeluși, albi ca zăpada, se bucurau de fiecare dată când mama lor mai aducea câte ceva.
-Prinsă în flagrant, în timp ce trăgea de una din crengile brăduțului, cățelușa se gudură acum vinovată pe lângă cei doi copii care o urmează în adăpost.
-Intenționai să furi și brăduțul? Eu zic să îți pui pofta în cui, brăduțul e unul adevărat, cu rădăcini puternice, să nu mai încerci! Nu e deloc frumos ce ai făcut! Și nu înțeleg, de ce. Ai fi putut să te bucuri nestingherită, împreună cu noi, de brăduțul din curte! zice Ana.
Între timp, Bogdan ajunge la adăpostul cățelușei.
-Ana, Ana, vino repede! Privește! Ai mai văzut cățeluși așa frumoși?
-Îngeri de zăpadă! Or fi căzut din cer odată cu fulgii de nea?
-Cred că a meritat tot efortul! zice Ana, privind cu drag către cei doi căței.
Impresionați de cei doi ,, îngerași” și de mama lor cei doi copii… ce credeți că au făcut ? Voi ce ați fi făcut?
Să vă spun acum și ce au făcut Ana și Bogdan: în zilele următoare, ajutați de prietenii din bloc au ornat și pentru cățeluși un brăduț din plastic, care aștepta stingher în magazia blocului, să fie folosit. Un brăduț micuț, dar care a ținut departe cățeii, de bradul copiilor care a fost reîmpodobit și sărbătorit împreună cu Moș Crăciun.
Trebuie să vă mai spun că Moș Crăciun a fost foarte darnic cu toți copiii, dar și cu cei doi căței și cu mama lor!
