George e considerat nepoliticos. Toate lui îi merg pe dos. Dimineața, în drum spre grădiniță, în loc să meargă, el aleargă. Uite-l, chiar acum dă peste o bunicuță!
-Strada nu e loc de alergat, pentru asta mergi în parc! zice bunicuța supărată, aplecându-se să își ridice geanta.
-Credeți că George și-a cerut iertare? Ori că s-a grăbit să ridice geanta bunicuței? Nici vorbă de așa bună purtare!
Mersul pe jos, e bine să fie un mers frumos! continuă bunicuța. Spatele drept, privirea înainte, nu mergi de parcă ai călca pe ceva fierbinte. Și nu uita, strada nu e teren de sport!
– Dacă am face toți ca tine, ce spui, George, ar fi bine? Voi, ce spuneți copii, ce s-ar întâmpla dacă toți, pe stradă, am alerga?
S-a întâlnit apoi Georgică cu Adina, vecina. A zâmbit cu gura până la urechi, apoi s-a întristat că nu a fost salutat. Pe nedrept s-a supărat. Știe orice copil politicos și cuminte că băieții salută înainte. Voi copii, știați?
S-a oprit George la magazin. A deschis ușa pe îndelete, lovind-o de perete. Mă mir că nu s-a spart. Ce gest necugetat!
-Vreau un pachet de biscuiți cu ciocolată! zice George pe un ton poruncitor.
-Ai puțină răbdare! răspunde vânzătoarea, zâmbind amar.
Așteaptă George o clipă, însă cum printre calitățile lui nu se afla și răbdarea, insistă, bătând din picior:
-Acum vreau biscuiții, mă grăbesc, întârzii la grădiniță!
Un domn, care aștepta la rând, îl ia de mănă, îl trage deoparte și îi predă o lecție de bună purtare:
Învață să te porți civilizat. Doar așa vei fi respectat. Când intri într-un magazin, deschizi ușa cu atenție, nu o trântești, auzul să ni-l rănești, saluți, stai la rând și te adresezi doamnei vânzătoare politicos cu ,,vă rog frumos…,, Ai reținut?
George dă afirmativ din cap și dovedind că și-a însușit lecția de bună purtare se adresează politicos doamnei vânzătoare:
-Vă rog frumos, dați-mi un pachet de biscuiți cu ciocolată!
Zâmbind binevoitoare, doamna vânzătoare i-a dat pachetul și în plus o acadea, cadou de la ea.
Ce minuni poate face o vorbă frumoasă!
Minunea nu a durat mult însă! Mai târziu ca de obicei, George ajunge la grădiniță. Intră în clasă și se pare că nu-i pasă că doamna educatoare tocmai citește o poveste. Se așază pe un scăunel, scotocește în pachețel și începe să ronțăiască câte un biscuit. Ce nechibzuit!
-Ce ar fi trebuit să facă Georgică? Cine știe, să ne zică!
Da, ar fi trebuit să salute, să își ceară scuze pentru întârziere și să asculte în liniște povestea împreună cu ceilalți copii!
Cât despre pachețel, ce băiețel! Nu mâncăm așa în clasă! Ne așezăm toți la masă, când avem pauză de gustare. George, George, ce purtare!
La un moment dat, George dă semne de plictiseală și începe a se legăna pe scăunel. Nu pare să aibă habar că scăunelul nu-i balansoar. Deodată, zdup, cade pe spate. Vai, Georgică nu se poate! Colegii îi sar în ajutor și apoi îi reproșează că îi deranjează.
-Vreau să continui eu povestea, o știu, mi-a citit-o bunica acasă!
-De acord, vino lângă mine pe scăunel și continuă povestea! îl invită doamna educatoare.
În timp ce George povestește, se poticnește, constatând că nimeni nu îl ascultă. Ce insultă!
-Liniște, liniște, vreau să spun povestea!
Ceea ce ție nu îți place, altuia nu face! zice doamna educatoare. Dacă vrei să fii respectat, respectă-i și tu pe ceilalți. Tu ți-ai deranjat colegii, acum ei refuză să te asculte!
La întoarcere acasă, în autobuz, după atâta efort, George vrea puțin confort. Ocupă două locuri, unul pentru el, celălalt pentru ghiozdănel. Nici vorbă să îi pese de bunica lui, care așteaptă cu răbdare un semn de bună purtare.
Află Georgică că în autobuz nu-i bine să fii ursuz și, chiar așa mic cum ești, învață pe cei vârstnici să îi prețuiești pentru că bine faci, bine găsești.
Voi, copii, cum ați fi procedat?
Povestiți-ne și nouă copii, momente în care ați fost politicoși. Așteptăm exemple de la fiecare. Ascultându-vă pe voi, sperăm că și George va deveni un exemplu de bună purtare!
