Născut dis de dimineață, un licurici dă cu ochii de cer și fascinat rămâne cu ei fixați în infinit.

-Ce este cerul? îl întreabă ai săi.

Pentru că nu știa ce este cerul, licuriciul a fost trimis la școală. Aici toți vorbeau despre cer. Și ce cuvinte frumoase, doar că deasupra nu era decât tavanul clasei!

Licuriciul a plecat de la școală la fel de nedumerit precum venise.

La întoarcere face un popas, gândindu -se ce o să spună celor de acasă. Ce este cerul? Încă nu a aflat. Ce dezamăgiți or să fie ai lui. Ridică ochii și vede zeci de luminițe ce păreau să îi semene. Deodată licuriciul se luminează:

-O, da, da, știu ce este cerul!

O oglindă, da, asta este cerul!

Pentru tine, copile, ce este cerul?