Lauda de sine

O gâscă se tot lăuda că nu e nimeni în lume că ea:

-Rața-i o caricatură, găina e bună doar de friptură, curca pare cam plouată, clar eu sunt cea mai minunată!

Pentru a se convinge de adevărul spuselor sale, gâsca se privește în oglindă lacului tocmai când prin dreptul ei trece o lebădă tăcută ce se îndreaptă către o lume neștiută de gâsca cea încrezută.

Crezând că ea e cea din oglinda lacului, gâsca exclamă privind cu dispreț către suratele sale:

– Vedeți, vedeți că am dreptate? Priviți atent, eu îs, și sunt mai frumoasă și mai distinsă decât toate!

Oglinda cerului

Născut dis de dimineață, un licurici dă cu ochii de cer și fascinat rămâne cu ei fixați în infinit.

-Ce este cerul? îl întreabă ai săi.

Pentru că nu știa ce este cerul, licuriciul a fost trimis la școală. Aici toți vorbeau despre cer. Și ce cuvinte frumoase, doar că deasupra nu era decât tavanul clasei!

Licuriciul a plecat de la școală la fel de nedumerit precum venise.

La întoarcere face un popas, gândindu -se ce o să spună celor de acasă. Ce este cerul? Încă nu a aflat. Ce dezamăgiți or să fie ai lui. Ridică ochii și vede zeci de luminițe ce păreau să îi semene. Deodată licuriciul se luminează:

-O, da, da, știu ce este cerul!

O oglindă, da, asta este cerul!

Pentru tine, copile, ce este cerul?