Născut dis de dimineață, un licurici dă cu ochii de cer și fascinat rămâne cu ei fixați în infinit.
-Ce este cerul? îl întreabă ai săi.
Pentru că nu știa ce este cerul, licuriciul a fost trimis la școală. Aici toți vorbeau despre cer. Și ce cuvinte frumoase, doar că deasupra nu era decât tavanul clasei!
Licuriciul a plecat de la școală la fel de nedumerit precum venise.
La întoarcere face un popas, gândindu -se ce o să spună celor de acasă. Ce este cerul? Încă nu a aflat. Ce dezamăgiți or să fie ai lui. Ridică ochii și vede zeci de luminițe ce păreau să îi semene. Deodată licuriciul se luminează:
-O, da, da, știu ce este cerul!
O oglindă, da, asta este cerul!
Pentru tine, copile, ce este cerul?
