– Vlad este un mofturos! zice Mihnea către doamna educatoare.
-De ce consideri că Vlad este mofturos?
-Pentru că zi de zi, vine cu ghiozdanul plin de bunătăți și când ne așezăm la masă, el vrea mâncarea noastră.
Copiii tocmai își pregăteau locul la măsuță pentru gustarea de la ora 10. Doamna educatoare hotărăște să îl urmărească mai atent pe Vlad, care, știa și ea, obișnuia să se înfrupte din pachețelele copiilor.
-Vlad, ce ai tu astăzi, în ghiozdănel?
-Am un sandviș, o banană și o prăjitură cu ciocolată.
-Ce bunătăți! Poftă bună! îi urează doamna educatoare.
-Mulțumesc, dar eu vreau puțină plăcintă de la Petru , o felie de măr de la Mirela, napolitane de la Marian și mai vreau…
-Oprește-te! Mănâncă ce ai tu în pachețel, așa cum fac și colegii tăi!
-Da, dar, eu vreau de la ei! zice Vlad supărat. Nu o să mai mănânc nimic!
-Ca să crești mare și sănătos, e necesar să te hrănești. Nu cred că vrei să te îmbolnăvești!
În zadar încearcă doamna educatoare să îl convingă pe Vlad să mănânce. Vlad se ridică de la masă și refuză să mănânce. A doua zi, în jurul orei 10, înainte de a se așeza copiii la masă, doamna educatoare se gândește, se tot gândește și o idee îi încolțește în minte. Voi cum ați proceda, copii? Ce ați face, dacă ați avea un coleg precum Vlăduț? Ascult…
Să vă spun ce a făcut doamna educatoare?
-Dragii mei, astăzi o să organizăm o masă festivă! hotărăște Doamna . Băieții or să mă ajute să adunăm măsuțele la un loc, iar apoi împreună cu fetițele le vom orna.
Ce forfotă plăcută! Fetițele, harnice precum albinuțele, aranjează pe măsuțe șervețele decupate de ele la activitatea de dimineață, în timp ce băieții dau fuga în curte și culeg câte un toporaș pe care îl așază tacticos lângă șervețelele de pe măsuțe. Doamna aprinde un bețișor parfumat și după ce copiii se întorc de la spălat, întreabă:
-Acum, ce credeți că urmează?
Chiar așa, voi ce credeți că urmează, copii?
-Acum, o să puneți fiecare tot ce aveți în pachețele la mijlocul mesei și o să mâncați împreună din mormanul cu bunătăți! Nu uitați, gura închisă, când mâncați! Mestecați îndelung și nu vorbiți, decât dacă este necesar. Poftă bună!
-Mmmm, ce bun e! se auzea din când în când. Erau așa încântați, încât nu se puteau abține. Mmmm, uite aici ciocolățică, dă și mie plăcințică!
Doamna educatoare îi privește cu drag, mulțumită de ideea care se dovedește a fi savurată de copii.
Nu durează mult până când mormanul cu bunătăți dispare. Nu rămân nici măcar firimituri.
După ce șterg și așază măsuțele la loc, doamna educatoare întreabă:
-Cum a fost astăzi gustarea?
-Mâncarea e mult mai bună, când o mâncăm împreună! zice Vlad, încântat, de ideea doamnei educatoare.
-Mai vreau să facem masă mare! zice și Codrin.
-Și noi mai vrem! spun toți copiii în cor.
-Întotdeauna, împreună ne putem face viața mai bună! zice Doamna și-i invită să se joace împreună în curtea grădiniței.
