Au fost odată și mai sunt și astăzi, doar că, acum, au mai crescut, doi copii zglobii, Bogdan și Andrei. Tare mai erau neastâmpărați, când erau, așa, de vârsta voastră! Există și acum copii care nu reușesc să își asculte părinții, eu sper însă să luați aminte și să nu faceți ca ei! Mă pot baza pe voi? Dar, să povestim în continuare despre Bogdan și Andrei!
De câte ori mama, sau tatăl lor îi povățuia, învățându-i cele bune, ieșea tocmai pe dos:
-Să nu vă murdăriți în drum spre grădiniță! îi sfătuia mama.
Nu știu cum făceau, dar, uneori, ajungeau la grădiniță ca niște purceluși! Apoi, erau supărați că ceilalți copii nu vor să se joace cu ei. Oare, de ce?
-Niciodată să nu furați! le spunea tata pe un ton categoric.
Ți-ai găsit, să asculte sfatul tatei. Mereu își umpleau buzunarele cu cireșe, mere, prune, nuci, de prin copacii vecinilor.
-Să nu vă jucați cu focul cât suntem noi la serviciu, și să-l ascultați pe bunicu, care va ajunge în curând la voi!
Nici nu au ieșit bine pe poartă părinții, că cei doi frați s-au pus pe scotocit și nu s-au lăsat până când nu au găsit cutia cu chibrituri. Și, cum bunicul nu a ajuns încă, au aprins băț după băț și unul mai șugubăț a sărit în claia de fân , unde cei doi își amenajaseră loc de joacă.
Vântul, piroman de felul său, dintr-o dată s-a întețit și să vezi ce vâlvătaie în claia cu paie!
-Ce ne facem? întreabă Andrei.
-Să fugim! zice Bogdan, privind îngrozit flăcările care se avântau către casă.
Pozne au mai făcut ei, dar ca asta nu. Dacă vom rămâne fără casă, unde vom locui ? Ce vor zice părinții când o să vadă isprava noastră ? sunt câteva dintre întrebările care se cuibăreau în căpușorul lor mic și nechibzuit, în timp ce alergau speriați către pădurea de la marginea satului. Acolo, gândeau ei, nu o să-i găsească nimeni și așa or să scape basma curată. Greșit! În primul rând că întotdeauna e bine să ne recunoaștem greșelile, apoi , cum de nu s-au gândit că așa vor fi o grijă în plus pentru părinți și un pericol mare pentru ei înșiși. Pădurea poate fi un loc periculos!
Au fugit și au tot fugit, nu s-au mai uitat înapoi. Nu au văzut, deci, norul care s-a rupt în două și care arunca ploaie cu găleata, stingând vâlvătaia ce urma să cuprindă și casa.
Ajunși în pădure, Bogdan și Andrei privesc dezorientați în jur. Cam răcoare și nimic de mâncare pentru ei și un biet iepuraș, care, ascuns printre frunze se ferea de cumătra vulpe.
-Bietul de tin, ce ți s-a întâmplat? întreabă Andrei luându-l în brațe.
-Mama, unde-i mama? Mi-a spus să nu plec din culcuș până nu se întoarce ea, eu nu am ascultat, acum, uite ce s-a întâmplat. M-am rătăcit. Ce mă fac?
-Cine se aseamănă, se adună! șoptește Bogdan, aducându-și aminte de zicerile bunicului.
-Poate reușim să te ajutăm noi! îl încurajează Andrei.
-Și pe voi cine o să ajute, că nu păreți de-ai pădurii!
-După isprava pe care am făcut-o, doar Doamne-Doamne ne mai poate ajuta! zice Bogdan privind cerul printre crengile dese ale copacilor.
-Mor, mor, mor! se aude nu departe de ei.
-Și eu mor de frică! zice iepurașul.
Au dat lăstarii la o parte și în tufele cu mure au găsit un ursuleț.
-Mama, să vină mama! Mi-a spus să nu ies din bârlog fără ea, uite ce am pățit, dacă nu am ascultat! Vă rog să mă ajutați!
-Alt neascultător! zice Bogdan, în timp ce mângâie ursulețul .
Dar ce se aude? Trosc, poc și de după un stejar apar colții unui lup flămând.
-Ce ne facem?
Tocmai când lupul se repede către ei, o iepuroaică vânjoasă îi taie calea, zapăcindu-l. Imediat ce se dezmeticește, lupul se aruncă asupra ei. Iepuroaica se ferește, îl păcălește însă lupul e hotărât să-i vină de hac.
-Ce mă fac? se întreabă iepuroaica privind îngrijorată către puiul ei, pe care venise să îl salveze.
Noroc mare! Cine credeți că apare?
Da, da, chiar așa! Ursoaica, îngrijorată că nu a găsit puiul în bârlog a pornit să-l caute. Și acum, că l-a găsit,ce credeți că se va întâmpla? Uite cum îl apucă de coadă și-l învârte cât să-l amețească bine, apoi îi dă drumul.
-Auuu, uauuuu! Ce urlete scoate! Amețit de aruncătură și de căzătură, cu mațele ghiorțăind de foame și cu ochii sticlind de furie lupul se îndepărtează, în timp ce din pădure se aud vocile părinților:
-Bogdan, Andrei unde sunteți?
-Mamă, tată, aici suntem!
Bucuroși că și-au găsit puii cei doi părinți au uitat să îi mai certe pentru isprava lor, însă, zice cioara de pe-o cracă: cu focul nu e de joacă!
DIN POVESTIRE, POEZIE:
CU FOCUL NU E DE JOACĂ!
Intrând printr-o crăpătură,
Șuieră vântul în șură,
Paiele s-au pus pe sfat
Și la harță s-au luat
Cu vântul veșnic hoinar,
Pitit după felinar.
O scânteie gură-cască
Vrea vântului să vorbească,
Paiele sar la bătaie,
Și să vezi ce hărmălaie:
Vântul face mare haz,
Paiele au dat de necaz,
Șura toată se aprinde,
Vântul speriat o întinde.
Mirați, norii se întreabă:
-Focul, iar ne dă de treabă?
Doamne, ce mai vâlvătaie,
Hai, cu picături de ploaie!
……………………………………….
-Cu focul nu e de joacă!
Zice cioara de pe o cracă.
