Fă-te iarnă, mărțișor!

Fă-te iarnă mărțișor

Peste întregul popor,

Împletește cu sfială

Alb cu roșu în spirală

Și lasă în inimioară

Să picure primăvară!

Pune în suflet ghiocei

Și toporași ca cercei,

Viorele în priviri,

Primăvară în trăiri,

Albul tău, fie lumină,

Roșu, viață veșnică!

Floare-întrebare

Din pământul buimăcit,

Curios a răsărit,

Ghiocel, floare-întrebare

Către lumea asta mare.

Din alb-roșu infinit,

Mărțișor s-a făurit,

Ție ți s-a dăruit,

Ca să îți faci din trei petale

Aripi și să zbori în zare,

Unde Totul e mirare!

E primăvară!

Natura țese în taină

Din fir verde altă haină:

Ici și colo, ghiocei,

Toporași și brebenei,

Se ivesc din țesătură

Și, să vezi, ce tevatură:

Mieii ies la alergat,

Cărăbușii au înviat,

Pomii înfloresc deodată,

Ies bunicile la poartă

Și strigă la nepoței:

-Hai, în casă, dragii mei!

-Nu venim, că-i primăvară,

Și, de acum, stăm pe afară!

Hai cu picături de ploaie!

Soarele,roșu-aprins,

De fierbințeală cuprins,
Leapădă raze amare,
Alungând dulcea răcoare.
Pământul încins plesnește,
De sete se zvârcolește.
Copacii creanga-și îndoaie,
Cerșind picături de ploaie.
Capul florilor se apleacă,
Privind către un ochi de apă.
Buimăcită de căldură,
Întinsă pe arătură,
Vara strigă: vreau o baie,
Hai, cu picături de ploaie!

Fata Nor

Pentru mine, dragi copii,

Ceru-i plin de jucării:

Noaptea, sus, văd un balon,

Artificii, un pluton,

Ziua văd forme hazlii

Din vată și din hârtii.

Cine, oare, le-o fi dus,

De jos, până acolo,sus?

Uite, un iepuraș poznaș

Se transformă în poștaș,

Iar poștașul, Nor de Vată,

Mirat se transformă în fata,

Fata mă privește mută

Și se face nevăzută.

-Unde este Fata Nor?

-Uite- mă, acum cobor,

Prinde- mă, întinde palma,

Stropi de ploaie curg de-a valma!

Darurile toamnei

Toamna rupe o bucată

Din vara neterminată

Și o împarte regește

Ție și oricui dorește!

Se schimbă, apoi, la față

Și cu daruri ne răsfață:

Struguri galben- tămâioși

Din rai, parcă, proaspăt scoși,

Mere, pere, o gutuie

Pudrată ca o duduie,

Prune în ceață, ce dulceață!

Și o nucă săltăreață,

Legume nenumărate

Ce așteaptă savurate,

Mulțumim de așa bucate!

Darurile iernii

După toamna cea ploiosă,

Vine iarna friguroasă,
Cu zăpezi și viscol mare,
Mers degrabă la culcare,
Cu răceli și ceai fierbinte,
Nasurii roșii, aburinde,
Haine groase, stat în casă,
Iarnă ești o nopticoasă!
-În loc să îi mulțumim,
Pe nedrept o ponegrim,
Nu tot ea ne aduce, oare,
Zile sfinte, sărbătoare,
Daruri pentru fiecare,
Și concurs de sănioare?
Și noi, astfel încărcați,
Trecem anul mai bogați!
Dragă iarnă, te iubim,
Tot ce aduci noi îndrăgim!

Lasă soarele să iasă!

Furios din cale-afară

Scoate cerul foc pe o nară,
Plânge apoi și, în geam la noi,
Lacrimile-i curg șiroi.
-Tare mai ești mofturos,
Să plângi, nu-i deloc frumos,
Te rog să te potolești,
La mine nu te gândești?
Uite, mama nu mă lasă
Să ies în ploaie, nu-ți pasă?
Hai, zâmbește cer noros,
Zău, nu mai fi plicticos,
Nu mai pot să stau în casă,
Lasă soarele să iasă!

E primăvară

Natura țese în taină

Din fir verde altă haină:

Ici și colo ghiocei,

Toporași și brebenei

Se ivesc din țesătură

Și să vezi ce tevatură:

Mieii ies la alergat,

Cărăbușii au înviat,

Pomii înfloresc deodată,

Ies bunicile la poartă

Și strigă la nepoței:

-Hai în casă, dragii mei!

Nu venim, că-i primăvară,

Și, de acum, stăm pe afară?

 afară!

Nu e soare azi, la bloc!

Stau în casă și mă joc,

Nu e soare azi, la bloc,
Stă mai mult în astă vară
La copiii de la țară!
Ies afară pe balcon,
Printre nori, văd un balon.
-Ia te uită, că dispare,
L-a înghițit o arătare!
Supărat, nevoie mare,
Cerul bubuie cam tare,
-Vreau balonul înapoi,
Curg din cer lacrimi șiroi!