Educativ Creativ

Iarna pare cam năucă,

S-a întors ca o nălucă,

Zicând că din trena ei

Lipsesc câțiva ghiocei!

-Eu i-am luat, sunt vinovat!

Mamei mele, trei i-am dat,

Unul este la bunica,

Doi la tanti Viorica,

Cinci la doamna învățătoare,

Nu fie cu supărare!

Cu așa o mărturie

Iarna rece, argintie

S-a topit de bucurie

Și a lăsat în urma ei

Pentru voi, mulți ghiocei.

Fără ger, fără zăpadă,

Parcă-i vară în ogradă,

Fără vânt și fără ploi,

Anul Nou e blând cu noi!

Soarele ne îmbrățișează,

Sufletul ni-l luminează,

Pământul se încălzește,

Pentru rod se pregătește!

-Daca n-o să mă grăbesc,

Și copacii înfloresc!

Zice iarna. Mă zoresc,

Vreau să vă înzăpezesc!

Ține- te bine, acuș sosesc!

Toamna, azi, e bosumflată,

Nu înțelege cum, deodată,

Nu mai e apreciată!

Oamenii îngrijorați

Cu paltoane îmbrăcați,

Privesc în jur zgribuliți,

Nu se mai opresc uimiți,

Par a fi tot mai grăbiți…

-De ce nu mă mai iubiți?

Ca și voi pierd din culoare

Și prin viață-s trecătoare!

Copilașii cu candoare

Șoptesc fără încetare:

-N-ai motiv de îngrijorare,

Te păstrăm în inimioare

Până la toamna viitoare!

În grădină, sus la vie,

Voal de brumă argintie

Se așterne dintr-o dată,

Îngânând norii de vată.

Struguri galbeni- sidefați

Așteaptă să fie adunați

Și în tihnă savurați.

Pruna, învelită în ceață,

Pregătită-i de dulceață,

Iar o nucă încuiată

Cade, poc, într-o găleată

Lângă o gutuie plouată

Și o varză aproape murată.

Sus, pe cerul fără soare,

Zeci de păsări călătoare

Pleacă spre alte hotare

Cu toamna în inimioare

Și cu tine în așteptare

Până data viitoare.

Mă învârt, mă tot rotesc

Și în frunze poposesc,

Galbene, roz și roșcate

Cad din pomi pe săturate:

Una se crede vedetă,

Iute face o piruetă,

Se leagănă vitejește

Și pe frunte-mi poposește!

Alta se rostogolește

Pe ureche mi se oprește,

Despre toamnă îmi șoptește,

Însă vântul o amăgește,

Șiretul, uite o răpește!

După ce atent valsează,

Câteva mă înviorează

Când pe nas mi se așază

Și obrazu-mi cercetează!

Multe se desprind de-a valma

Și îmi acoperă palma,

Iar în suflet, frunze-zeci

Se aciuează pe veci!

Frunzele galben-roșcate

Privesc grădina mirate,

-Uită-te copile în vie,

Struguri sidefați, o mie,

Sunt și negri, rubinii,

Doamne, câte bogății!

Roșii coapte, dolofane,

Se înghesuie în borcane,

Mama le vrea bulion,

Eu, salată în castron.

Uite și un bostan cât roata,

Felinar te face tata!

Mama vrea din el plăcintă,

Eu mă iau cu el la trântă,

Și acum , ce nătăfleț,

Suntem buni pentru coteț!

Varză, morcovi, conopidă,

Le adun, fac piramidă,

Privesc cerul, mulțumesc

Pentru așa dar regesc!

Printre frunzele roșcate

Vântul împrăștie șoapte

despre păsări călătoare

Pregătite de plecare:

Berzele se aliniază,

Înălțimile scrutează,

Nu mai stau într-un picior

Și se pregătesc de zbor,

Rândunica mă săgeată

Cu o privire aristocrată

Și lasă în grija mea

Cuibul și amintirea sa,

Cocorul întreabă uimit:

-Deja toamna a venit?

Timpul e de neoprit!

Bine că peste hotare

Sunt ținuturi cu mult soare,

Să plecăm, deci, surioare!

Păsările ni le alungi,

Însă roade bune aduci,

Toamnă galbenă-roșcată,

Te iertăm și de astă dată!

O cireașă, sus în pom,

Nu mă lasă să adorm.

Aș vrea grabnic s-o mănânc,

Dar nu pot, așa că plâng…

Ies din casă pe furiș

Urc în pom târâș-grăpiș,

Cireașa dau s-o apuc

Și rămân fără papuc,

C-a plecat dânsul hai-hui

La vecin, și a dracului

S-a oprit lângă un dulău

Cât un urs mare și rău.

Din dulce și gălbioară

S-a făcut cireașa amară,

Iar sâmburele cel vârtos

S-a lăsat pe gât în jos.

Când dulăul intră în cușcă,

Sar ca gloanțele din pușcă,

Iau papucul, simt că ard

Și îmi prind mâinile de gard…

Când mi-am zis că am scăpat

Mă și văd gol-dezbrăcat.

Ce o fi vrând dânsul să facă

Cu pantalonii uzi-leoarcă?

Cu mine să nu te pui!

Pare a zice în gândul lui.