Un cocoș, nici prea tânăr, nici prea moș, hotărăște să plece în plimbare peste ogoare, să mănânce pe săturate boabe de porumb în lapte.
-Găinușă, mergi cu mine?
Dornică de plimbare, găinușa îi sare în spinare.
-Să mergem! zice bucuroasă.
-Doar nu crezi că te voi duce în spinare. Hai, coboară și pune-ți în mișcare cele două mergătoare!
-Ești nepoliticos, să îți fie clar, nu merg pe jos!
-Iar eu nu te car în spinare, dă-mi Doamne răbdare! zice cocoșul, scuturându-se.
– Ce maniere, pe zi ce trece farmecul îți piere! Nu mai am parte de apreciere.
Sătul de mofturile găinușei, cocoșul pleacă singur. Merge el cât merge și, la ieșirea din sat, aude un bâzâit nedeslușit.
-Unde te grăbești, pintenatule?
-Cine întreabă?
-Eu, albina, iată-mă!
Cocoșul își pregătește pliscul de atac.
-Stai calm, vin cu gânduri de prietenie, fără ac!
-Prietenie, zici? Cine a mai văzut prietenie între un cocoș și o albină?
-O să vadă acum! Încotro?
-Spre lanul de porumb, caut să mănânc pe săturate boabe de porumb în lapte.
-Avem același drum, eu merg spre lanul de floarea-soarelui care e lângă cel de porumb.
-În călătorie e bine să ai tovărășie, așadar , să mergem! hotărăște cocoșul.
Albina zbura, cocoșul o imita, dar nu prea îi ieșea.
-Prietene, va trebui să mai iei câteva lecții de zbor, mă ofer, dacă gândești că îți pot fi de ajutor! zice albina zâmbind în timp ce se oprește ici-colo pe câte o floare, așa, pentru polenizare.
-Uite lanul de porumb! exclamă cocoșul zburând entuziasmat câțiva metri.
-Văd că faci progrese, când vezi porumb, zborul îți iese! constată albina bucuroasă și ea la vederea lanului de floarea-soarelui.
Ajuns în lan, cocoșul ciugulește, ciugulește, nu se mai oprește până când dă bot în bot, cu cine credeți? Da, cu un vulpoi voinic care stătea la pândă, hotărât să îl prindă.
-Frumos cocoș, mulțumesc, Doamne! O să mănânc pe săturate! zice vulpoiul, repezindu-se către cocoș.
-Ajutor, nu vreau să morrr!
-Nici eu! N-am încotro, dacă nu te mănânc, mor de foame!
-Nuuu, ajutooor, nu te apropia, că te omor! zice cocoșul, pregătindu-se de luptă.
-Glumești, hai, să vedem cât de viteaz ești! îl provoacă vulpoiul.
Auzind strigătul de ajutor, albina, bâzâind ca un motor, se așază repejor pe botul vulpoiului, amenințându-l:
-Chiar dacă o să rămân fără ac, eu tot îți vin de hac! Cocoșul e prietenul meu, nu o să te las să îi faci rău!
-Speriat de o eventuală înțepătură, vulpoiul, care mai trecuse prin așa ceva, o ia la fugă, iar cocoșul pintenat scapă teafăr, nevătămat.
-Prietenul la nevoie se cunoaște! zice cocoșul. Nu m-aș fi gândit că o albină, așa micuță, e capabilă de o așa faptă măreață.
-Când e vorba de prietenie, orice este posibil. Puterile cresc și îngerii te ocrotesc!
-Dacă vreodată ai nevoie de ajutor, mă găsești împreună cu găinușa mea, pe delușor.
Acasă, găinușa, în timp ce pune deoparte câteva boabe de porumb în lapte, zice:
-O, Doamne, nu mai vine cocoșul meu, cine știe ce i s-o fi întâmplat, l-am lăsat să plece supărat!
–Nu te mai văita! îi zice o rață. Uite-l pe uliță, ce țanțoș merge, parcă ar fi rege. Îl însoțește o albină, vino de îl vezi, găină!
Întrebări și sugestii:
-Ce păsări domestice cunoașteți?
-Enumerați câteva păsări sălbatice!
-Ce insecte cunoașteți?
-Cum se numește căsuța cocoșului? Dar a albinei?
-Ce produse apicole cunoașteți?
-Desparte în silabe cuvântul cocoș. Câte silabe are?
-Găsește și alte cuvinte care au două silabe!
-Desparte în silabe cuvântul albină! Câte silabe are?
-Găsește și alte cuvinte care au trei silabe!
-Scrie cifra 3!
-Cu ce sunet începe cuvântul cocoș?
-Găsește și alte cuvinte care încep cu sunetul ,, c,, !
-Cu ce sunet începe cuvântul albină?
-Găsește și alte cuvinte care încep cu sunetul ,,a,,!
-Găsește rima potrivită:
În grădina unui moș
Cântă întruna un…(cocoș)
O rățușcă și o găină
Aleargă după o… (albină, mașină)
