Voi îl știți pe Murdărel? Vă rog, nu fugiți de el! E un copil, așa ca voi, are bucurii, nevoi, doar că încă nu a învățat că-i bine să fii curat. E adevărat, toți ne murdărim, când lucrăm, când alergăm și ne mai împiedicăm, însă repede ne curățăm. Nu și Ștefănel care, din cap până în picioare, tuș, noroi, mereu el are. Acasă sau la grădiniță zici că e altă ființă! Seamănă cu un purceluș, e simpatic și ghiduș, însă, orișicât ai vrea, nu îl poți îmbrățișa. Când o să-l întâlniți, dacă doriți, îi puteți găsi asemănare și cu alte viețuitoare. Însă și mai bine ar fi, dacă l-ați povățui , să semene cu un copil curat, ordonat, civilizat.
Se trezește dimineață, se spală pe dinți, pe față, însă, după ce mănâncă zici c-a venit de la muncă. Îi rămân urme de dulceață pe mânuțe și pe față, din lapte are mustață pentru că, dragul de el, nu folosește șervețel. Voi, copii, cum procedați, dulceața, când o mâncați? Daaa, și eu am zis la fel, ne trebuie șervețel!
-Grădinița ne așteaptă, hai să te îmbrac! Unde-s hainele, Ștefan? întreabă bunicul.
-Nu știu, poate în ghiozdan!
-Nu se poate, ce băiat, nu ești deloc ordonat! zice bunicul supărat.
Voi, unde puneți hainele, copii? În frigider, în cada de la baie ori poate le țineți sub pat. Vai, Ștefan, vai ce băiat!
Sigur că da, când ne întoarcem de la grădiniță, știe orice băiat și fetiță, așezăm hainele pe cuier, în șifonier. Așa, a doua zi dimineață vom ști de unde să le luăm, nu ne mai enervăm și nu întârziem la grădiniță. Încearcă și tu Ștefan, hai că nu mai ai 1 an!
Unde credeți că erau hainele lui Ștefănel? În cușca lui Acadel. Cum credeți că au ajuns acolo, copii?
A căutat bunicul, haine curate, a găsit, doar că erau puțin șifonate. Cum deja erau în întârziere au pornit grăbiți către grădiniță. Pe uliță au rămas câteva bălți, după ploaia de ieri. Ștefan nu a ratat nici una. În zadar încearcă să-l ferească bunicul, el sare fără încetare prin fiecare.
Au ajuns și la grădiniță și cu multă bunăcuviință, bunicul își cere scuze pentru întârziere. Copiii privesc mirați către Ștefan care arată precum un dalmațian și se feresc să îl primească lângă ei.
-Răbdare! zice doamna educatoare. Ștefan, ai pe hol, în cuier, haine de schimb. Când ești gata te întorci în clasă. Te așteptăm!
Ștefan , ajutat de bunicul, se schimbă de haine și se întoarce repede în clasă, să nu piardă din povestea pe care doamna educatoare urma să o citească.
-Acum cine îl primește alături pe Ștefănel?
-Eu, eu ,eu! strigă copii. Toți îl iubesc pe Ștefănel, doar că nu le place când e murdărel.
Timpul trece repede și se face zece.
-E vremea pentru gustare. Facem azi o masă mare?
-Daaaaa! strigă toți în cor. Le place să mănânce împreună așa că adună pachetele la un loc, decorează măsuțele adunate laolaltă și după ce își spală insistent mânuțele, se înfruptă din grămada de bunătăți. Ștefănel, mănâncă și el, nu vorbește, însă nu știu cum reușește că după puțin timp arată ca un ursuleț.
-Prăjitura cu ciocolată mi s-a întins pe față, toată! Ea e vinovată! zice Ștefănel întinzând mâna către o portocală.
-Oprește-te, nu da năvală, ai timp și de portocală. Pe masă mereu avem șervețele. La ce folosesc ele?
-Le folosim, atunci când ne murdărim! răspunde Marin. Toți știm!
-Știe și Ștefănel, doar că lui îi place să fie murdărel! glumește Adina, colegă de grupă.
-Nu îmi place! ripostează Ștefănel în timp ce își șterge mânuțele, apoi fața și chiar masa.
-Bravo, Ștefănel cel curățel! îl felicită doamna educatoare.
Fiind astfel încurajat, Ștefan a făcut și în clasă curat. A luat o măturică și unde găsea o firmiturică o aduna pe faraș.
-Azi, la curățenie, ai fost fruntaș! observă Maria, colegă de grupă.
-După ce au scris semne grafice în caiete, Doamna îi îndeamnă să se îmbrace pe îndelete pentru că vor ieși să facă mișcare în curtea grădiniței.
-Ajutați-vă unii pe ceilalți la îmbrăcat , doar așa vom reuși să ajungem mai repede în curte! le amintește doamna educatoare.
-Suntem gata! anunță copiii.
-Să pornim la joacă! îi îndeamnă Doamna.
Câte unul, câte doi, toți copiii ies vioi și aleargă către locul de joacă. Ștefan însă este atras de o băltoacă.
-Copii, veniți, veniți! Cine poate să sară ca mine, peste apă? întreabă Ștefan cu ochii țintă către baltă.
Își ia avânt și zdup, sare chiar în mijlocul bălții. Cade pe spate, speriat se întoarce pe o parte, dă să se ridice și cade iar. Ce coșmar!
Doamna educatoare se grăbește să îl ajute, dar mai repede decât ea, câțiva nori, supărați de așa întâmplare hotărăsc să o repare și toarnă ploaie ca din găleată alungând copiii în clasă. Ștefan se ridică încet și până să iasă din baltă, ploaia îl spală pe toate părțile. Acum zici că-i îngeraș. Ce copil poznaș!
Bucuros de așa duș, Ștefan nu se mai dă dus. Se învârte, se rotește, aleargă, sărbătorește până Doamna îl oprește, zicându-i:
-Hei, copil al ploii, ne place când ești curat, dar noi nu te vrem murat !
În timp ce Ștefan intră în clasă, unde copiii îl așteaptă cu haine uscate, ploaia își vede de treabă, bucurând natura întreagă.
DIN POVESTIRE, POEZIE:
MURDĂREL
Cine-i arătarea care
Merge pe două picioare?
Seamănă cu un purceluș,
Să ne ascundem, nu-i de pluș!
Nu-i nici urs, nici purceluș,
E un copil murdar de tuș,
Să se spele nu îi place,
Umblă însă prin băltoace
Și din cap până în picioare
Numai tuș și noroi , are!
Toți copiii fug de el
Și îl strigă: Murdărel!
……………………………………………
Ia te uită, o săgeată!
Supărați norii se ceartă:
-Nu ne place Murdărel,
Haideți, să-l spălăm nițel!
…………………………………………..
De sub dușul buclucaș
A ieșit un îngeraș!
