În curtea unui gospodar e forfotă mare! Stăpânul ogrăzii e plecat, nu se știe unde , iar animalele din curte nu mai au mâncare.
-Proviziile s-au terminat, așa că eu mă pun pe lătrat! zice cățelul supărat. Ham, ham ,ham și iarăși ham, degeaba latru, că mâncare tot nu am!
Iese din cușcă, se ridică în două picioare și începe a se ruga. Da, ați auzit bine, se roagă. Nu vă vine să credeți? Ascultați-l!
-Ham, ham, Doamne- Dumnezeule, trimite o ploaie cu oase, da, repede, că nu mai pot. Vrei să mă vezi mort?
Nedumerită, pisica îl privește, se crucește și miorlăiește:
-Ce rugăciune e asta? Toate pisicile știu că, dacă te rogi lui Dumnezeu pentru mâncare, va ploua cu șoricei. Miauuu, miorlau, ție nu o să îți dau!
-Ba plouă cu oase! latră cățelul, repezindu-se la pisică.
-Plouă cu șoricei! Îți dau oasele de la ei, vrei?
Găinile se ascund în poiată, nu mai vor să audă așa ceartă.
-Cucuriguuu, cucurigu, vă rog să încetați! De ce vă tot certați?
-Spune tu, cocoșule, dacă ne rugăm la Dumnezeu, va ploua cu oase sau cu șoricei?
-Nu are rost să vă mai certați. Aflați că nu va ploua nici cu oase, nici cu șoricei.
-Nu? Dar cu ce?
-Toate păsările din curte știu că va ploua cu boabe de porumb și de grâu. Voi cum de nu ați aflat?
-Nu-i adevărat, nu-i adevărat, ești un cocoș îngâmfat. Pe tine, gata, m-am supărat! miaună pisica.
Din grajd, vaca supărată, că a fost deranjată, blândă cum e din fire, încearcă o împăciuire.
-Dragi dobitoace, ia veniți încoace, degeaba vă certați, eu zic să vă împăcați! Veniți-vă în fire, știți bine, dacă nu aflați de la mine, că, dacă vă rugați la Cel de Sus, va ploua cu iarbă verde și proaspătă. Muuu, muuu!
-Nu te mai suport! zice mâța, zgâriind-o pe bot.
Cățelul o latră:
-Ham, ham, auzi la ea, plouă cu iarbă proaspătă!
-Guiț, guiț, dar voi nu aveți pic de bun simț! Pe noi ne-ați întrebat? Porcii știu că, atunci când te rogi lui Dumnezeu, plouă cu dovleci și cartofi fierți. Ce mai vreți? Știe și calul că-i așa, hai spune-le și dumneata!
-Porcilor, nu mă chinuiți și aiurea nu mai grohăiți! Mă auziți? nechează calul, vădit supărat. Plouă cu ovăz. E bine să știe toate animalele din curte.
Printre lătrături, miorlăituri, mugete, cotcodăceli, se aude deodată un glas puternic:
Liniște, liniște, îmi cer iertare, v-am lăsat fără mâncare, da, ce rost are să vă certați, rugați-vă și o sa constatați!
S-au rugat, s-au tot rugat până când, în sfârșit a plouat. Ce credeți copiii? A plouat cu oase , șoricei, porumb, iarbă, dovlecei, ovăz ? Nuuuu, dar cu ce? Daaa, cu picături de ploaie, pământul să îl înmoaie, să îl facă să rodească, toate vietățile să se hrănească!
-Noi, oamenii, știm că Dumnezeu îți dă, dar nu îți pune în traistă! zice gospodarul, în timp ce împarte mâncare animalelor din curte! Oare ce a vrut să zică, dragi copii?
Întrebări și sugestii:
-Cum se numesc animalele care trăiesc în curtea omului?
-Cine are grijă de aceste animale?
-Pe voi, copii, cine vă îngrijește?
-Cum vă ajutați voi părinții la treburile casei?
-Ce foloase are omul de pe urma animalelor domestice?
-Cum se numește căsuța câinelui? Dar a calului?
-Introduceți și alte personaje în poveste!
-Alcătuiți ghicitori despre animalele din poveste!
Ex. Cine zilnic ne trezește
Și pe găini le ocrotește? (cocoșul)
