Primăvara, nasul meu
Este fericit mereu.
Miresme amețitoare
Se întrec să-l înfioare:
Ghiocei și viorele
Zambile, narcise, lalele,
Dăruiesc cu bucurie
Mirosuri, o nebunie!
Nasul freamătă ușor
La miros de cimbrișor,
Cu miros adus din rai
Salcâmul înflorește în mai,
Crini, bujori și iasomie,
Pentru nas, o simfonie!
Primăvara e mereu
Anotimp de nasul meu!
În poiană-i zarvă mare,
Obosită și cam oarbă,
Cu pași mici, ca de pitici,
Vine toamna, e aici!
Mi-a adus nuci, prune coapte,
Pere, gutui aromate,
Îmi dă strugure, să gust,
Apoi, un pahar cu must,
La picioare îmi pune perne,
Frunze galbene îmi așterne
Printre flori de crizanteme…
Toamnă, ești așa frumoasă,
Fă-ți, în sufletul meu casă!
Obosită și cam oarbă,
Călcând firele de iarbă,
Iarna se preface mută
Și se face nevăzută.
Soarele, duios dezmiardă
Răzleț petic de zăpadă,
De mână cu ghiocel
A ieșit un gândăcel,
Narcisele îngeraș
Își aștern alb covoraș
Lângă flori de liliac
Și lalele, sub cerdac,
Roșu la față, bujor
Se rotește încetișor,
Caută o romaniță,
Să o sărute pe guriță,
Trandafirul, roz la față,
De-o garoafă se agață
Și-o prinde cu nerăbdare
Într-o suavă îmbrățișare.
Șoapte dulci din depărtare
Aduc veste de plecare…
Sosește a doua vară,
-Bine ai venit, surioară!
