Mii și mii
Cad zglobii
Din cerul întunecat,
Uite, s-a și pus un strat!
omul de zăpadă
Dumnealui e din zăpadă,
Nemișcat stă în ogradă
Și se roagă cu ardoare
Să nu fie prea mult soare!
Omul de zăpadă
Cu baston și pălărie
Zici că-i om de omenie,
În frac alb, imaculat
Pare un domn civilizat,
După frig mereu tânjește
Căci Soarele îl topește.
iunie
La mare mă ademenește,
Mă răsfață împărătește
Cu cireșe și căpșune,
E vară și luna…
norii
Se plimbă pe cer, agale,
Când la deal și când la vale!
Parcă sunt făcuți din vată,
Uite, iau formă de fată!
marea
E întinsă cât vezi cu ochii,
Face spume și-i sar stropii,
În adânc adăpostește
Scoici, delfini, tone de pește.
râul
Prin munte curge vioi,
Se odihnește în zăvoi
Și se îndreaptă, an de an,
Către marele ocean!
zăpada
Albă ca laptele,
Moale ca vata,
Ușoară ca pana,
Cade din cer iarna.
țurțurele
De la streașină țâșnește,
Iarna crește și tot crește,
La căldură se topește,
Fă bine și te ferește,
E rău de te nimerește.
toamna
Mere, prune, nuci și pere,
Noi avem după plăcere,
Din struguri mustul se face,
Acest anotimp ne place!
