Nu departe de blocul în care locuiește Iulia se află o librărie cu tot felul de rechizite și jucării. Dintre toate, Iuliei îi place o păpușă cu ochii verzi ca ai ei și cu o rochie de culoarea smaraldului. Zilnic, Iulia intră în librărie, privește păpușa apoi pleacă tristă către casă unde, în zadar, încearcă să își convingă mama să îi cumpere păpușa.
-Ai destule păpuși, la toamnă vei merge la școală, așadar urmează să cumpărăm rechizite! Acum bucură-te de vacanță și de jucăriile pe care le ai deja!
Adevărul este că mama Iuliei nu avea suficienți bani pentru a cumpăra păpușa. Se descurcau greu, doar din salariul mamei. Iulia are și tată dar a trecut multă vreme de când e plecat din țară și nu mai știau nimic despre el.
Câteva zile, Iulia nu a mai trecut pe la librărie, timp în care păpușa părea să îi ducă dorul. Era tot mai tristă. La fel era și Iulia.
-Așa nu se mai poate, trebuie să găsesc o idee salvatoare! hotărăște Iulia, îndreptându-se către librărie.
Pășește hotărâtă în librărie, doar că odată ajunsă în fața păpușii, mintea i s-a golit de orice idee salvatoare .
-Îți place mult păpușa, așa este? întreabă vânzătoarea.
-Mult, mult de tot! I-am pus și un nume: Amalia, vă place?
-E un nume frumos, uite ce îți propun eu: vino, timp de o săptămână, și mătură seara în fața librăriei și o să îți dau în schimb păpușa. Ce zici?
-Zic să mă mai gândesc!
-Bine, dar nu prea mult! A trecut o zi, două, trei, timp în care Iulia se tot gândea la oferta doamnei de la librărie.
-Mami, tu ce zici ,merită să accept ? întreabă Iulia, după ce îi povestește mamei despre oferta doamnei de la librărie.
-Merită să faci acest efort, dacă îți dorești așa mult păpușa! o încurajează mama.
Iulia iese grăbită din casă și intră veselă în librărie:
-Am hotărât să vă accept propunerea!
-Prea târziu, o altă fetiță a fost mai hotărâtă decât tine și seara mătură în fața librăriei.
De supărare Iuliei îi apar câteva lacrimi sub pleoape.
-Eu am încă două păpuși ca cea pe care o vrei tu. Dacă în continuare îți dorești păpușa îți propun să ai grijă două ore zilnic, timp de o săptămână, de cățelușul meu și vei primi păpușa.
-Dar mie îmi plac pisicile! murmură Iulia. O să mă gândesc la propunerea dumneavoastră.
-Hotărăște-te repede, dacă vrei să nu rămâi fără păpușă! o avertizează doamna.
S-a gândit, s-a tot gândit până când la fel ca prima oară a pățit. O altă fetiță avea acum grijă de cățeluș.
-Așa nu se mai poate! exclamă Iulia, de data asta foarte hotărâtă. Ce se întâmplă cu mine? Dacă aș fi fost mai hotărâtă, acum mă jucam cu păpușa. Iese din curte și dă năvală în librărie:
-Îmi doresc păpușa mai mult ca oricând. Ce aș putea face acum pentru a o putea obține?
-Văzând-o așa hotărâtă, vânzătoarea zice:
-Ai vrea să așezi în ordine, pe rafturile de jos, toate aceste cărți?
-Iulia privește atent cele câteva cutii pline cu cărți și fără să mai stea pe gânduri, hotărăște:
-Da, chiar acum încep să le ordonez!
Nu era tocmai ușoară activitatea Iuliei, dar primea încurajări de la păpușa care o privea insistent de pe raft. Erau multe cărți și trebuiau așezate după mărime, fiecare la locul potrivit. Dar cum nimic nu e imposibil când îți dorești un lucru și ești hotărât să îl obții, Iulia termină treaba și întreabă:
-Acum merit păpușa?
-Meriți păpușa și meriți aprecieri pentru efortul pe care l-ai făcut! Dacă vei fi mereu la fel de hotărâtă să faci eforturi pentru a obține ceea ce îți dorești, viața va fi darnică cu tine! Vacanță frumoasă în continuare! îi urează doamna vânzătoare îmbrățișând-o.
