Toamna rupe o bucată
Din vara neterminată
Și o împarte regește
Ție și oricui dorește!
Se schimbă, apoi, la față
Și cu daruri ne răsfață:
Struguri galben- tămâioși
Din rai, parcă, proaspăt scoși,
Mere, pere, o gutuie
Pudrată ca o duduie,
Prune în ceață, ce dulceață!
Și o nucă săltăreață,
Legume nenumărate
Ce așteaptă savurate,
Mulțumim de așa bucate!
