De ce?

De ce, dragilor părinți,

Vreți mereu să fim cuminți?

De ce nu înțelegeți, oare,

Că noi suntem căutare,

Suntem vii, suntem mișcare,

Nu, doar, păpuși vorbitoare!

În noi, viața este joc,

În voi, luptă, nenoroc,

Noi suntem acum și aici,

Voi, pierduți în lucruri mici!

Rătăciți printre cuvinte,

Idei false, jurăminte,

Și uitați să fiți copii

Liberi, inocenți și vii!

Priviți dincolo de minte,

De prejudecăți, cuvinte,

Și, în inimi cuibăriți,

Fiți copii, fiți fericiți!

Dacă

Dacă te poți bucura,

Pur și simplu, uite așa,

Fără vreun motiv anume,

Ești copil, și ce minune!

Dacă poți, din tot ce ai,

Fără vreun motiv să dai,

Ești copil și asta-i rai!

Dacă, în loc de răzbunare,

Vii spre mine cu iertare,

Ești copil, și ce mirare!

Dacă în viața ta faci loc,

Pentru cântec, dans și joc,

Ești copil, și ce noroc!

Dacă însă nu mai știți,

Cum să vă copilăriți,

Către copilași veniți

Și cu inima, priviți!