Greșeala iertată

Ieri, pe când stăteam la masă

Cu colegii mei de clasă,
Din greșeală am vărsat
Sticla cu ceai aromat.
-Cine, oare, a făcut
Pozna asta și-a tăcut?
O greșeală-i și mai mare
Când nu vrei să îți ceri iertare
Spune Doamna și ne învață
Să scăpăm de boroboață.
-Greșeala este iertată,
Dacă recunoști îndată
Că ești mic si ai greșit,
Încearcă, copil iubit!

Răsplata

Un copil, ca voi, odată,

Alerga cu vântul, roată…
Era către asfințit,
Când, aude un bâzâit
Venind dinspre răsărit:
O albină cam mioapă
Nimeri într-un ochi de apă.
Vai, se îneacă, nu mai scapă,
Albinuța cea mioapă!
Fără să mai stea pe gânduri
Ca în repetate rânduri,
Făcu barcă din doi sâmburi,
Iar albina cea mioapă
Scăpă teafără din apă!
Pentru fapta-i vitejească
A primit miere regească!

Murdărel

Cine-i arătarea care

Merge pe două picioare?
Seamănă cu un purceluș,
Să ne ascundem, nu-i de pluș!
Nu-i nici urs, nici purceluș,
E un copil murdar de tuș,
Să se spele nu îi place,
Umblă însă prin băltoace
Și din cap până în picioare
Numai tuș și noroi are.
Toți copiii fug de el
Și îl strigă: Murdărel!!!
Ia te uită, o săgeată!
Supărați norii se ceartă:
-Nu ne place Murdărel,
Haideți, să il spălăm nițel!
De sub dușul buclucaș
A ieșit un îngeraș!

Curatul

Părinții m-au învățat

Să fiu un copil curat.
Dimineața, de cu zor,
Dau fuga la spălător.
Când de la joacă sosesc,
Cu un duș mă răcoresc,
La sfârșit de săptămână
Fac mereu o baie bună.
Prietenii îmi spun Curatul
Și adesa îmi cer sfatul,
Eu mereu i-am învățat
Că-i bine să fii curat!