Vrând să îi afle misterul,
Marea s-a unit cu cerul,
Și în călătoria ei
A întâlnit nori-prichindei
Care în joaca lor curată
Uite-i, transformă într-o fată
Și în îngerași, o ceată!
Dar ce văd? O vrăjitoare,
Se agită în căutare
De forme rătăcitoare,
Un cățel pufos, poznaș,
Simt că își face curaj
O mușcă rău de năsoi
Și o transformă în pițigoi…
Capul sus, priviți și voi
Cum dispar, așa, deodată
Toți norii, și roată-roată
Cerul și marea-s totuna,
Cum de s-a întâmplat minunea?
Sus, pe cer, căldură mare,
Jos, nici urmă de răcoare,
De căldură copleșit,
Pământul a adormit.
Deodată, stropi de ploaie,
Din senin, sar la bătaie,
În văzduh se hârjonesc
Și pământul răcoresc.
Lumea, vrând să o colinde,
Soarele pod își întinde,
Tremurând de încântare,
Podul, încet prinde culoare,
În raze de curcubeu
Râde vesel Dumnezeu!
Furios din cale-afară,
Așteptând la cotitură
Gerul mușcă din țărână,
I-auzi viforul cum sună!
Trântind ușa la perete,
Se aciuează pe îndelete
La noi în bucătărie,
Și, să vezi ce nebunie:
Din dulap, sare o gutuie,
– Unde te grăbești, duduie?
Hai,la mine în castron!
Strigă mărul. Îți ordon!
– Răule, vedea-te- aș spart!
Țipă cana, de pe raft.
Uite, toarta mi-ai ciobit,
Borcan gol și afurisit!
Cartea de pe etajeră
Pleacă în croazieră,
Paharul cu limonadă
Vrea să iasă în ogradă,
Mătura-i în căutare
De făraș, sau vrăjitoare?
Ieși afară, vânt nebun!
Zice mama. Ieși, îți spun!
Pe la noi, eu te-oi pofti,
Doar când te vei liniști!
Soarele a asfințit,
Dintr-o dată, din senin,
