Când primesc o jucărie Eu simt multă bucurie, Îmbrățișări, când primesc, Simt, așa, că mă topesc. Când simt că am o durere, Primesc câte o mângâiere De la cei ce mă iubesc, Dragii mei, vă mulțumesc! Simt cum inima îmi crește Când cineva îmi dăruiește Prietenie, voie bună, Tot ce înseamnă împreună. Mă simt recunoscător…
You must be a Membru Educativ Creativ member to access this content.
Cu ochii mari, ca de broască
Nu-i altul ca Gură- cască,
Are părul ciufulit
Zici că-i pui de arici grăbit,
Trei pistrui de la căpșună
Au sărit pe fața-i brună,
Să vezi nasul dumnealui,
Dovlecel și alta nu-i!
De dude roșu-aprins
Gura lui cu glasul stins
Nu prea știe să vorbească,
Cum să nu-i zic Gură- cască?
Căci orice l-ai întreba
Cască gura, uite- așa!
Azi, la noi , în grădiniță
Eu sunt singura fetiță.
Nu sunt, azi, nici băieței,
Ce s-o fi întâmplat cu ei?
În zadar privesc eu ușa,
Rămân eu, Doamna, păpușa…
Pe cine o să îmbrățișez,
Cu cine o să modelez,
Cui, astăzi, o să-i arăt
Cum mi-a ieșit cifra opt?
Scap o lacrimă amară
Pe ,,i,, de la inimioară.
Nu știu ce li s-a întâmplat,
Da, să știți că m-am rugat
Ca totul să fie bine,
Fă și tu, te rog ca mine!
Viața-i veselă și bună
Doar când suntem împreună!
Râde un copil la soare
Și privește cu încântare
Firul ierbii cum răsare
Și cum înflorește o floare,
Admiră un toporaș
Și, zâmbind vesel, poznaș,
Aleargă un fluturaș,.
Urmărește un gândăcel
Ce se întreabă cum de el,
Așa frumos colorat
Rămâne neobservat
De tot omul ocupat.
Se apleacă, apoi, nițel,
De mână cu ghiocel,
Mulțumind sfios cu el
Pentru atâta primăvară
Ce din suflet dă pe afară!
Oameni mari, ieșiți din gri,
Azi și în fiecare zi,
Fiți și voi puțin copii!
Poți să îmi dai o îmbrățișare?
Nu costă și nici nu doare!
Dacă nu, pune-o în plic,
Însoțită de un pupic,
Și ține-o în buzunar,
Ca să ai ce-mi da în dar,
Mâine, că e ziua mea,
Ce zici, Adrian, ai vrea?
Astăzi, de încurajare,
Îți dau eu o îmbrățișare!
Mama-mi zice îngeraș,
Tata-mi spune iepuraș.
N-am aripi și nici blăniță,
Am codițe și rochiță,
Ochii verzi, ten pistruiat,
Zâmbet cald, mers delicat,
Știe clar și Mihăiță
Ce sunt eu, da, o fetiță!
Ana duce în ghiozdănel
Un dar de la Florinel:
Mărțișor, o inimioară
Cu adieri de primăvară!
-Un băiețel mă iubește!
Zice Ana și zâmbește.
Eu îți dau un ghiocel,
Desenat, că afară-i ger
Și-ar îngheța, dragul de el!
Am scris ,,pentru Florinel!”
Îți dau și o îmbrățișare,
Hai, primește-o, că nu doare!
În inima lui Florin
Se face tot mai senin,
Simte așa, e prima oară,
Fluturași de primăvară!
Sfios, apoi, se întreabă:
-Să îi spun, să îmi văd de treabă,
Oare știe că mi-e dragă!
O cireașă, sus în pom,
Nu mă lasă să adorm.
Aș vrea, grabnic, s-o mănânc,
Dar nu pot și, uite, plâng!
Ies din casă pe furiș,
Urc în pom, târâș-grăpiș,
Cireașa dau s-o apuc
Și rămân fără papuc,
Că a plecat dânsul hai-hui
În curtea vecinului,
S-a oprit lângă un dulău
Cât un urs mare și rău.
Din dulce și gălbioară,
S-a făcut cireașa amară,
Iar sâmburele cel vârtos
S-a lăsat pe gât, în jos!
Când dulăul intră în cușcă,
Sar ca glontele din pușcă,
Iau papucul, simt că ard,
Și-mi prind mâinile de gard,
Când mi-am zis că am scăpat
Mă și văd gol, dezbrăcat.
-Ce-o fi vrând dânsul să facă
Cu pantalonii uzi-leoarcă?
-Cu mine să nu te pui,
Pare a zice în gândul lui!
Techirghiolul s-a mutat
De astăzi la noi în sat:
Într-o baltă, după ploaie,
Ne adunăm copii, o droaie!
Ne învârtim, ne hârjonim,
Doamne ce ne nămolim!!!
În noroi, pe joacă puși,
Zici că suntem purceluși,
Hai, acum o săritură,
Ne intră noroi și în gură,
Unu ,doi, unu, doi,
Facem tumbe, hai și voi!
Mama strigă: aoleu
,Care e copilul meu?
