Șapte fulgi de nea
Coboară de-a valma,
Unul se grăbește,
Pe năsuc mi se topește.
zero
Patru fulgi de nea
Cad în palma mea,
La căldură se topesc,
Câți în pumn, apoi, zăresc?
cinci
Patru gogoșari umflați
Vor să fie adunați
Cu o conopidă creață,
Cine, cine îi învață?
cinci
Șapte struguri sidefați
Vor să fie admirați,
Însă eu pe doi îi gust
Și din ei fac, apoi, must.
șapte
Nouă frunze roz- gălbui,
Prietenele vântului,
Se leagănă pe crenguță,
Două cad pe potecuță.
opt
Șapte roșii cochete
Se adună cu un castravete
Și se amestecă-n salată,
Tu, adună-le îndată!
șase
Șapte trandafiri, la piață
Privesc iarna drept în față,
Unul însă, uite, îngheață,
Câți au mai rămas în viață?
patru
Cinci țurțuri de gheață
De streșină se agață,
De la soare, uite unul
Cade fulger, ca nebunul.
șapte
Așezate pe îndelete
În castron, lângă perete,
Șase roșii au un of:
Vor să stea lângă un cartof.
șase
Cinci vișine, bine coapte,
Se întreabă într-o noapte:
-Oare nouă cum ne-ar sta
Cu un măr de ne-am aduna?
