Floarea aceasta, dragii mei,
A înflorit în clopoței,
Are frunze-săbiuță
Și o tulpină voinicuță.
Floarea aceasta, dragii mei,
A înflorit în clopoței,
Are frunze-săbiuță
Și o tulpină voinicuță.
Galbenă la înfățișare
Ea aspiră către Soare.
Îi e dor, și de năduf
Floarea se transformă în puf!
Albă, galbenă, gingașă,
În grădină e crăiasă,
Primăvara, când înflorește,
Mirosul ei te cucerește.
Tremurând de nerăbdare,
Iese în formă de întrebare,
Să vestească primăvara,
Uite-o, a venit hoinara!
În deșert se înalță drept,
Pare un bătrân înțelept,
Florea-i rară, delicată,
Printre spini, distins s-arată.
Frate e cu ghiocel
Și răsare după el,
Parfumat și violet,
Ai vrea și tu un buchet?
Rămurea cu clopoței
Albe, roz și violet,
Vestind verdea primăvară,
Trei petale scoate afară
Din zăpadă, buimăcit
De căldura ce a venit.
Albă-i dânsa la culoare