Toarce întruna, lenevește
Și mângâieri îmi cerșește,
De șoareci se cam ferește,
Vrea lăptic și puțin pește!
Toarce întruna, lenevește
Și mângâieri îmi cerșește,
De șoareci se cam ferește,
Vrea lăptic și puțin pește!
Miau, miau, miau,
Să prind șoricei, nu vreau!
Stau, mai bine, la căldură
Și mai torc încă o tură!
Elegant, impunător,
Pornește-n galop, ușor,
Coama-i flutură în vânt,
Pare-un înger pe pământ!
Când afară tună
Ar fugi pe lună,
Se ascunde însă în cușcă,
Nici nu latră, nici nu mușcă!
Nu latră și nici nu mușcă,
Azi, șade cuminte în cușcă
Și așteaptă curios
Să vadă de-i dai vreun os!
Prietena mea cu blăniță
Toarce întruna, ce ființă!
Doarme, visând șoricei,
Țopăind la nasul ei.
Ochii blânzi, mersul agale,
Paște iarba de pe vale.
Seara, când se liniștește,
Lapte dulce ne servește.
Guițează prin coteț
Și nu pare prea isteț.
Mănâncă, nu se oprește
Și în noroi se tăvălește.
Stăpână e pe coteț,
Valoroasă-i și ca preț,
Căci acum, în jurul ei,
Stau cuminți câțiva purcei.
Fără coarne și bărbiță,
Ai zice că e oiță!
Ne dă lapte și-i vestită,
În povești e pomenită.