Educativ Creativ

Într-un colț al clasei, David adună, pe furiș, una câte una, un morman de jucării: mașinuțe, avioane, un elicopter, căluți și alte animăluțe drăguțe. Le privește mulțumit până când Ciprian îi propune să se joace împreună.

-Sunt ale mele, doar eu o să mă joc cu ele! strigă David, făcând eforturi disperate să își apere mormanul, de ceilalți colegi care pofteau la jucăriile adunate de el.

-Nu sunt jucăriile tale, sunt ale noastre, ale tuturor copiilor! strigă și copiii, în timp ce sustrag câte o jucărie din grămada adunată de David.

-Doamna Educatoare, copiii îmi iau jucăriile! Răilor, nu vreau să mă joc cu voi!

-David, eu cred că vei fi mai mulțumit, dacă reușești să împarți jucăriile cu ceilalți copii ! Jucați-vă, de-a magazinul cu jucării: tu ești vânzătorul iar colegii tăi vin și cumpără de la tine câte o jucărie. Ce zici?

-Nuuuu!

-Pentru că nu vrei să te joci cu ei, colegii tăi vor fi supărați, iar tu, la fel ca ei, vei fi trist! adaugă doamna educatoare.

_ Nuuu, nu voi fi trist. Nu vreau să-i mai văd! zice David, în timp ce își acoperă ochii cu mâinile.

Uneori, dorințele se împlinesc foarte repede: a doua zi a fost un ger cumplit. Un vânt năpraznic se pornise de dimineață, întorcând din cale pe oricine ar fi cutezat să iasă din casă. Când s-a mai potolit vântul, tatăl lui David, zice:

-Ești tu David suficient de curajos, încât să mergi la grădiniță?

-Suuunt! exclamă David cu gândul la mormanul de jucării, care îl aștepta în colțul clasei. Tati, știi, eu sunt un învingător. Ieri, am reușit să apăr aproape toate jucăriile pe care le-am adunat în colțul clasei!

-Și cum te-ai jucat cu ele?

-Nu am avut timp să mă joc cu ele, a trebuit să le apăr de ceilalți copii, care vroiau să mi le ia!

-Învingătorul din colțul clasei! Te-ai pus singur la colț cu o așa purtare. Încearcă azi să împarți jucăriile cu ceilalți colegi, jucați-vă împreună, apoi vom vedea ce fel de învingător ești! zice tata, zâmbind.

-Ce o fi vrut să zică tata? se întreabă David în timp ce pășește pe poarta grădiniței. Intră în clasă și, ce să vezi, doar doamna educatoare îl întâmpină:

-Bună ziua! șoptește David, trăgând cu coada ochiului către mormanul de jucării. În sinea lui e bucuros că nu va trebui să împartă jucăriile cu nimeni.

-Bine ai venit, copil curajos! Din cauza gerului, se pare, că astăzi vom fi doar noi la grădiniță! spune doamna educatoare.

Plin de entuziasm, David se repede la jucării și se joacă, se bucură, dar …

-Doamna, eu aș vrea să vină copiii la grădiniță!

-Dar ieri spuneai că nu vrei să-i mai vezi!

Clasa părea lipsită de viață, fără glasurile vesele ale celorlalți copii. O tristețe apăsătoare părea să cuprindă întreaga clasă. Și jucăriile păreau triste. A avut grijă doamna educatoare să-i alunge tristețea cu tot felul de activități distractive, însă dorul de colegii săi, era tot acolo, în suflețelul lui David.

A doua zi îi dispare și dorul de colegii săi, care sunt bucuroși și uimiți constatând că David împarte mormanul de jucării cu ei, ba, mai mult, a mai adus și câteva jucării de acasă. Se joacă, inventează tot felul de jocuri împreună, râd, se îmbrățișează. David simte cum o bucurie caldă, plăcută îi învăluie ființa și exclamă:

-Asta înseamnă să fii învingător! Acum am înțeles ce a vrut să spună tata când m-a învățat să împart jucăriile cu colegii mei.

-Voi ați înțeles, copii? Spune-ți-ne și nouă când ați fost voi învingători! Ce ați simțit atunci?

Întrebările pot continua până când copiii înțeleg că doar împreună ne putem face viața mai frumoasă, mai bună…