Călătoria ar fi nefastă
Pe marea atât de vastă,
Dacă n-ar fi pe vapor
Și un bun conducător.
Călătoria ar fi nefastă
Pe marea atât de vastă,
Dacă n-ar fi pe vapor
Și un bun conducător.
Cifra 2 se rătăcește,
Pe apă, semeț, plutește,
Uite, i-au crescut și pene
Și din aripi dă alene!
Noaptea, de sus ne privește,
Nimeni nu o locuiește,
După Soare rău tânjește,
Dar nicicând nu-l întâlnește!
Apă fără nisip,
Se prelinge, pic,
Ori de câte ori
Am supărări, griji, nevoi!
Alerg întruna pe șine,
Trag vagoane după mine
Și în gară mă opresc,
Călătorii să-i primesc.
Lapte de la soare a supt,
Sau din stele o fi rupt?
În noapte pe întuneric,
Vara luminează feeric.
După ce flacăra moare,
Cărbunii-s în sărbătoare,
În obraji, roșu-aprins,
Veselia i-a cuprins!
Dacă vrei să te odihnești,
Te îndemn să le folosești!
Tragi de șnur și imediat,
În cameră s-a înnoptat.
Lucruri bune ea ne învață,
Să ne descurcăm în viață:
Să scriem, să socotim,
Să citim și să muncim,
Mereu curajoși să fim!
Cu cacao sau fistic,
Ea te răcorește un pic,
Fă bine de te grăbește,
Mănânc-o, căci se topește!