Natura țese în taină
Din fir verde altă haină:
Ici și colo, ghiocei,
Toporași și brebenei,
Se ivesc din țesătură
Și, să vezi, ce tevatură:
Mieii ies la alergat,
Cărăbușii au înviat,
Pomii înfloresc deodată,
Ies bunicile la poartă
Și strigă la nepoței:
-Hai, în casă, dragii mei!
-Nu venim, că-i primăvară,
Și, de acum, stăm pe afară!
Bunica e gârbovită,
Însă ea e mulțumită.
-Buni, dragă, nu te doare?
Ea îmi răspunde cu candoare:
-Nu, puiuț, îmi este bine,
Așa-s mai aproape de tine!
Unu, doi, unu, doi
Azi vorbesc ca un rățoi:
-Mac, mac, mac
Și înot ca rața pe lac!
Unu, doi, trei,
Be- he- he, zicem ca ei,
Și zburdăm ca niște miei
În lunca cu ghiocei!
Unu, doi, trei, patru,
Dacă vreau, pot să și latru:
Ham, ham, în sus și în jos,
Sar voios după un os.
Unu, doi, trei, patru, cinci,
Ia priviți atent aici:
Toți copiii sar în lac,
Strigând tare, oac, oac, oac!
Nu ai timp și te grăbești,
Dar vrei să călătorești?
Cu trenul de sub pământ
Circuli iute ca un gând.
Seamănă cu o bicicletă,
Însă nu-i așa discretă,
Are roți, șa și motor
Cu zgomot asurzitor.
Pe șine bine fixat,
Fuge un șarpe înfocat.
În gară se odihnește
Și în vagoane te poftește!
Înalt, drept și semeț,
Copacul acesta măreț,
Foșnește tremurător,
Când vântul adie ușor.
Peste ape aplecată,
Pare mereu supărată.
Dacă vrei să te dai huța,
Prinde-i repede crenguța!
Bomboană pe băț,
Colorată șugubăț,
De dulce îmi ține,
Cine o vrea, cine?
Rotundă și aurie,
La mine pe farfurie,
Șade , fără de mister,
Luna plină de pe cer.
